Aiureli de gravidă

XX - femeie sanatoasa

^{XdX - femeie sanatoasa, dar purtatoare a genei daltonism}

^{XdXd - femeie bolnava de daltonism}

XY - barbat sanatos

^{XdY - barbat bolnav de daltonism}

Margaret statea intinsă pe pat, respirând adânc si ritmic, cu mâinile şi privirea pe umflătura- i denivelată , care momentan intruchipa raţiunea ei de a trăi.

Faţa ii era brazdată de cearcăni movii, iar liniile pomenţilor nu se mai distingeau, lasând in urmă doar o faţă rotundă si palidă. De jumătate de oră nu avea stare : ba işi rodea unghiile, ba işi pocnea degetele , număra pana la 10 şi relua iar şi iar intregul ciclu... in creierul ei sunând aceeasi idee : Dacă sunt purtătoarea genei de daltonism? Ea distingea roşu de verde, era sănătoasa, verificase de cateva ori chiar inainte, ca sa fie sigura , dar citise undeva că dacă avea perechea X^dX , daltonismul nu era vizibil. Deci , gandea ea, există 50 % şanse sa fiu purtatoarea genei de daltonism, prin urmare 12,5 % şanse ca să am un baiaţel bolnav de daltonism si 12,5 % şanse sa fie fată purtătoare de genă, care işi va pune aceleasi probleme ca mine. Dar cel mai tare o ingrijora posibilitatea de 12,5 % de a avea un baiat bolnav şi i se umezisera ochii , gîndindu-se cum baiatul ei avea sa aibă un Crăciun cenuşiu...sau putea să cumpere un brad albastru si sa pună ghirlande argintii, dar aşa de tare ura brazii artificiali , iar cenuşiul nu prea era culoarea Crăciunului. Se gandea că poate ar trebui să ii ascundă existenta acestor două culori. Dar apoi realizase ca semaforul este împotriva daltoniştilor şi dacă ar fi intrabat-o de ce la semafor e tot timpul Cenuşiu - galben- Cenuşiu,şi de ce o dată trec maşinile şi o dată pietonii, n-ar fi ştiut ce sa raspundă

Acum începuse sa planga de-a binelea şi peste 5 minute era umflată de plans. " Fiul meu nu va putea conduce" Peste incă vreo 5 minute realiză că in pozitia in care stă nu prea putea plange si se decise sa se aşeze la marginea patului, in fund , ca sa poate plange in voie. La un moment dat cand privise in faţă vazuse Cenuşiu. Nu se putea: se îmbolnăvise. Văzuse ea in House m.d. că există posibilitatea să crezi că ai o anumită boală şi apoi chiar să o ai şi ea... era una din acele persoane. Acum erau 25 % şanse sa aiba un baiat bolnav si 25 % şanse sa aiba o fata purtătoare de gena... şi dacă se gandea mai bine mai exista si posibilitatea ca Jack sa aiba daltonism, şi sa-i fi ascuns asta... pentru ca atunci cand ea a cumparat perdelele rosii, Jack n-a spus decat " Ce perdele frumoase ai ales? Ce culoare sunt exact? " Si ea ca o naiva raspunse : "Roşu caramiziu" ...sigur o mintise... posibilitătile de a avea copii bolnavi de daltonism creşteau tot mai mult şi...peste multe ore de framantare a inteles : sigur copilul ei avea sa fie daltonist.

Impotriva tuturor

DA....O SPUN...O DECLAR : Iubesc, Admir, Invidiez SPIRITUL AMERICAN.

Cand zici american, zici bilete cu SUNT CEl MAI TARE, SUNT CEl MAI INTELIGENT lipite pe usa camerei, sau pe usa frigiderului, pe pereti , in palma, pe bratari. Cand zici american zici libertate, intelegere si pretuire. Unui copil american, care mazgaleste toata canapeaua alba de piele cu carioca, i se zice : Bravo ! Ai desenat foarte frumos, dar data viitoare sa imi ceri foi, pentru ca nu e frumos sa mazgalesti canapeaua. Unui copil roman , care face acelasi lucru , nu i se mai spune nimic, i se arata direct ce inseamna puterea fizica a parintelui.

De ce sunt romanii fara incredere in ei? De ce le este frica sa nu se faca de rusine si rad de cei care o dau in bara ,desi ei nu incearca nimic, ci prefera sa mearga la sigur?

Poate nu e asa bine sa ii zici copilului tau prost : Esti cel mai destept de pe fata pamantului, dar mai bine decat cum face romanul : ESTI PROST. O SA AJUNGI LA SAM.

Sustinem sus si tare ca romanul are cultura, invata mai mult, are un invatamant mai complicat, ca americanii nu stiu decat sa zambeasca . Nu zic ca nu au defecte cum ar fi superficialitatea ( Partea cu HOW DO YOU DO? ....si raspunsul obligatoriu pe care trebuie sa-l dai: FINE. THANK YOU!) si multe altele, zic doar ca ii apreciez pentru veselia lor si puterea de a o lua de la capat.

Spun totul cu exceptiile de rigoare.

Femeia...,de multe ori , o " ... " care nu-si cunoaste valoarea

Femeia se prosteste pe zi ce trece din cauza barbatilor. Femeia este sexul slab, care are nevoie de protectie , dar daca barbatul tot ce ii ofera este oferta de a-l satisface, normal ca-si pierde increderea in ea, si daca mai este si cu un singur neuron, intelege oferta ca pe un fel de protectie.

Vreti femei inteligente, pai nu le mai goliti , numai profitati de slabiciunea lor, ele vor sa se simta iubite. Voi vreti Sex. Cum ati mai trai daca femeia nu v-ar da ce v-ati dori. Pai ati deveni niste depresivi, zoofili, pur animali, sau daca sunteti de acord cu tipul de pe acasa cu LA NAIBA! poate ajungeti discipolii lui.

Sunt femei care se respecta si din cauza asta se lipsesc de protectia voastra. Care isi cladesc increderea de sine direct proportional cu cunostintele pe care le au. Si chiar privirile voastre , cand va curg balele, sau cand intoarceti capul, sau priviti cu coada ochiului, sau faceti o remarca porocoasa, desi le face sa se simta dezbracate si insultate, le hraneste orgoliul. Si ajung sa-si dea seama ca jumatatatea cealalta de androgin este greu de gasit, pentru ca se simt superioare unor maniaci ai sexului. Sa nu cautati, cand va desteptati si vreti sa va asezati la casa voastra, fete cuminti, ci sa va luati una ca voi.... serios, INCERCATI SA FITI DREPTI!

Nah... ,e drept, exista si femei VADUVA NEAGRA, femei care isi folosesc puterea de persuasiune, in scop distructiv-dar pe ele le incadram tot in categoria barbatilor

E greu, barbat fiind, sa recunosti ca o femeie inteligenta te poate educa , dupa cum vrea ea. E in joc orgoliul de barbat. Nu degeaba debitau unii ca in spatele unui barbat puternic sta o femeie puternica. Nu stiu cat e de adevarat, dar stiu ca daca femeia vrea, poate sa distruga increderea de sine a unui barbat. Cum ati fi voi, daca femeile nu v-ar aprecia puterea, daca v-ar compara cu altii si mereu ar fi dezamagite.

Daca Adam a avut nevoie doar de o femeie, voi de ce aveti nevoie de mai multe? Ganditi-va ca el era in Eden, si daca paradisul insemna mai multe femei, le avea. Pe Adam, o singura femeie l-a facut sa cada, voi va simtiti mai capabili?

Ma gandesc, oare cum e sa intri unde toata lumea a intrat deja si sa te lauzi ca ai descuiat usa ...

Lumea involueaza....si nu vreau sa mai traiesc prea mult ca sa vad unde se ajunge.

Acestea sunt frustrarile unei fete plictisite de barbati la fel, facuti la indigo! ( cu exceptiile de rigoare)

Prima data cu-avionul

Eram pe scaun, sugrumata de centura. Nu ma eliberam din stransoare pentru ca mi-era frica de momentul cand animalul imbuibat cu aliaje de titan, avea sa decoleze. Deja, toate pacatele mi-erau iertate , ma pregatisem pentru momentul acesta. Emotia s-a micsorat pe parcurs, inima a alunecat inapoi intre cei 2 plamani si am ajuns sa ma simt ca intr-un autocar, in care nu pot sa vad soseaua.

Cand deja ajunsesem sus si mergeam in linie orizontala, m-am uitat pe geam. Eram deasupra lumii si totusi norii nu ma lasau sa cred asta. Ma simteam printre munti albi si pufosi, ca intr-un vis de-a lui Dee dee, mai lipseau unicornii si stelutele roz. Atunci m-am gandit la toti evolutionistii, ateii si ce-or mai fi : daca n-as fi crestina cum as putea sa explic frumusetea si perfectiunea a trei lucruri aparent banale : nori+ cer + lumina. N-am crezut ca pot sa raman fara cuvinte. Pur si simplu stateam si priveam si mai scoteam cate-un "oau!" si un "aaa!" si in piept, ma inunda o senzatie de frumos.

Singurul lucru care mai lua din starea mea de bine era antropicul, faptul ca eram pozitionata langa aripa si-mi imaginam ori ca ia foc, ori ca se rupe dintr-o data. Apoi ma gandeam cum am putea noi pasagerii sa facem astfel incat sa creem o stare de echilibru pentru a nu cadea ca o cioara impuscata.(urasc ciorile- la fel si ideea de a cadea ca una )

Am avut noroc ca la intoarcere era seara . Vedeam milioane de lumini ...voiam sa pastrez momentul si voiam sa-l imortalizez intr-o poza, dar era normal ca geamul si intunericul dens nu aveau sa ma ajute sa pot sa fotografiez exact imaginea de acolo.

Does God Exist?

Bac -stres degeaba

Scoala. Ma stresez de pe acum si nu stiu de ce: ma doare stomacul si cand aud de matematica M1 ma inteapa inima si mi se umezesc ochii...am auzit de la unii ca din cauza stresului slabesti, asta ar putea fi singurul lucru pozitiv in clasa a 12-a...
La ce e bun bacul daca trebuie sa inveti pentru el? Bacul ar trebui sa fie o verificare a cunostintelor, adica sa nu "recapitulez " nimic si la examen sa scriu ce-mi aduc aminte.
Astia de la Minister se joaca cu nervii mei cu probele lor scrise si orale. Pentru ce imi trebuie mie diploma de vorbitor de limba romana...asta chiar nu inteleg- sunt romanca.
Eu imi pun problema bacului cand altii isi pun problema doctoratului...stupid..ar trebui sa-mi revin.

In asteptarea Sfarsitului

Nu era asa greu, nici prea frumos, era putinul pe care-l facea ca sa nu uite ca exista. Statea pe scaunul lui si privea firele de ata, care colorate, care cenusii, care negre. Trebuia sa cantareasca nuantele si sa mentina armonia de culori . Cand avea sa vina ziua aceea in care nu va mai putea vedea si toate firele colorate aveau sa cada singure din cauza abundentei de cenusiu si negru atunci nu va mai putea face nimic, decat sa sufle foc peste toate. Dar nu trebuia sa se gandeasca la asta, pentru ca se intrista si incepea sa planga, si lacrimile i se prelingeau pe fata lasandu-i rani adanci.
Isi aducea aminte de prima data cand a plans, de lacrimile ce i-au produs cicatricele de pe fata, atunci cand s-a urcat prima data pe scaun si a gasit o notita lasata pe scaun : " Priveste al 12830- lea fir, uite-te la esenta lui, apoi taie-l. Este singura data cand ai voie sa-i vezi esenta". Si a privit. Era un fir verde puternic, care in jurul lui avea inca alte 4 fire foarte vii la culoare. Apoi a privit mai atent. A vazut un barbat , a vazut o inima calda si plina de tristete. Un om bolnav. Si-a sarutat copiii , si si-a imbratisat sotia. Le zambea. Era totusi fericit ca nu era singur, era inconjurat de dragoste.
Acum ii era cam greu sa taie firul,ii placea sa priveasca ,dar a trebuit. L-a taiat si imediat 3 fire din jurul lui si-au mai pierdut din culoare, iar unul a devenit cenusiu.Atunci a inteles si a inceput sa planga atat de tare incat cateva fire cenusii au cazut si ca urmare a trebuit sa mai taie alte fire colorate. Strangea din buze, se forta sa nu mai planga, iar in strafundu-i simtea cum inima-i sangera. Nu avea sa mai priveasca esenta nici unui fir, ci doar sa le taie. Dar ii era dor sa mai priveasca...
A incalcat o data regula, atunci cand a vazut primul si singurul fir alb: un om pur, plin de dragoste, altfel decat toti. Era singurul diferit, care a cazut de la sine. Nu a inteles niciodata de ce, dar a observat ca dupa caderea lui firele au capatat mai multa culoare.Atunci nu a plans pentru ca toata pictura din fata-i a devenit vie. Un fir deosebit. Era o enigma pe care nu o putea dezlega, dar era sigur ca la Sfarsit o va afla.